Sunt (numele) acum ma stii bine...cand ma vezi pe strada pune cainii pe mine! Nu incerc sa reproduc sau parafrazez nici o trupa din ghetto...nu e stilul meu de viata...a fost odata poate. Mi-am propus sa te plictisesc cititorule...nu e o treaba tocmai grea. Dar si plictisirea publicului e o arta cred...Ce fac eu aici totusi? Nici n-am folosit diacriticele...Nu-mi cer scuze pentru asta. Aveam emotii la primul articol. L-am facut ca la carte. Ce prostie! Oricum n-am multi vizitatori,deci, e un fel de jurnal mai mult...am auzit ca unii fac bani din asta. Bravo lor! I'm not that type! Apropo de plictiseala...daca eu ma plictisesc de ce sa nu se plictiseasca toata lumea? Sa moara si capra vecinului! Aceasta scriere n-o sa aiba nici o forta narativa. N-o sa fie bine inchegata cu conexiuni clare intre fraze. O sa apara prima pe blog. Daca pana aici n-are nici o noima treceti la urmatoarele. Ultima e cea dintai. Eh! Nu intotdeauna...La mine asa a fost de cele mai multe ori. In ultima vacanta m-am simtit ca in cea dintai. Am dat o fuga pana la malul marii, mi-am vazut prietenii, mi-am scaldat picioarele in mare, am dansat, I had the time of my life cu alte cuvinte. Am avut ocazia sa-mi utilizez toate talentele, in special alea pentru foreign languages...Am realizat si eu ca cele doua telenovele pe care le-am vazut cand eram mai mica...mult mai mica....si cursurile de limba spaniola de la TV m-au ajutat din plin. Cine stie cunoaste! Asa se face ca am primit o invitatie la Bilbao! :D Nu stiu cand am s-o onorez. Imi doresc sa vad cat mai multe tari si vorba povestilor multor autori:"daca oi gasi mai bine decat aici nu ma mai intorc" Din cata latina mai stiu pot sa zic urmatoarele:"Patria est ubicunque est bene" Sunt mai multe variante dar mie asta mi-a venit acum. Am patimit o vara intreaga cu limba lui Cicero...Am facut meditatii (nu de nebuna sau din sete de cultura)...Sa fac inventarul...Latina...la ce imi foloseste oare? limba materna, engleza, italiana, spaniola si franceza...ultimile doua la nivel mediu...Merge! nu l-am ajuns pe Tariceanu...cred...??? In fine...Gazda mea din anul I de facultate era de parere ca astia poligloti au mai multe creiere...cate unul pentru fiecare limba....eu zic ca mai bine unul si maaaare decat mai multe si mici...:)) Dupa ce mor o sa-mi donez creierul in scopuri nobile...Vreau sa scormoneasca niste rezidenti amarati prin el...sper sa-mi trimita un mail pe lumea cealalta sa imi spuna exact capacitatea si dimensiunile creierului meu. Oricum am inceput sa le combin. Cand vorbeam in spaniola mai aparea fortuit cate un cuvant in italiana. Se intampla...Gogu, papagalul meu, stie aproximativ zece cuvinte...le combina si el destul de mult. Apropo! Stiu un banc bun despre un papagal...n-o sa-l zic acum. Nu, nu e nevoie sa ma cenzurez! Nu e vorba de asta dar nu mai am timp sa stau sa scriu acum. Poate data viitoare. Oricum e nou aparut. Nu e clasic si arhicunoscut. O sa inchei acum cu: "Lectia s-a terminat! Buna ziua!"(deformare profesionala...ce sa-i faci?)
vineri, 31 august 2007
miercuri, 18 aprilie 2007
Shit all over the place...
Din ciclul "Life is full of shit" o sa va povestesc azi...shitty people, shitty jobs, shitty wages...shitty moods etc. Mă numesc...dar mai bine lasă!...ideea este ca locuiesc într-un c***t de oraş, unde e mai important să nu te faci de c***t pentru că ar fi 2 în 1 la pachet, oraş care îţi oferă totul în conformitate cu statutul său...Cum spuneam la început...oamenii, locurile de muncă, salariile...sunt toate de........da! Ati ghicit! Iată o temă pe care cei care fac stand-up comedy ar putea s-o fructifice la maxim. Fie că substantivizăm,"adverbizăm" sau "adjectivizăm" cuvântul, el exprimă frustrările , concepţiile şi sentimentele noastre profunde...vorba cântecului "mare cât inima mea"...Apropo de "feelingeală"...O babă îmi spunea odată că într-o căsnicie trebuie să ştii să amesteci substantivul-temă de azi cu mierea...pentru că shit happens...la noi mai mult ca la alţii ce-i drept...până şi Ileana Cosânzeana şi Făt-Frumos şi-au dat demisia...şi-au dat seama că s-au terminat rezervele de miere....
De când eram mică foloseam cuvântul...asta pentru că nu puteam să pronunţ fierul de "călcat"....presimţeam eu ce urma....Acum că am ajuns la vârsta senectuţii îl englezesc cu intenţia de a îndulci, dacă se poate spune aşa, pelinul...Sunt totuşi expresii intraductibile şi mă întorc la minunatul grai românesc. Expresii de genul "Nu mânca *****!" ,"Vrei cam multe! Să faci *****ul bici şi să mai şi pocnească!","Nu te mai **** pe tine atât!" sau "Eşti un ***** cu ochi!" au menirea de a ne readuce cu picioarele pe pămant...Un sfat cu rol de concluzie: aveţi grijă ce mâncaţi căci se spune în popor că "Ce manânci aia eşti"
De când eram mică foloseam cuvântul...asta pentru că nu puteam să pronunţ fierul de "călcat"....presimţeam eu ce urma....Acum că am ajuns la vârsta senectuţii îl englezesc cu intenţia de a îndulci, dacă se poate spune aşa, pelinul...Sunt totuşi expresii intraductibile şi mă întorc la minunatul grai românesc. Expresii de genul "Nu mânca *****!" ,"Vrei cam multe! Să faci *****ul bici şi să mai şi pocnească!","Nu te mai **** pe tine atât!" sau "Eşti un ***** cu ochi!" au menirea de a ne readuce cu picioarele pe pămant...Un sfat cu rol de concluzie: aveţi grijă ce mâncaţi căci se spune în popor că "Ce manânci aia eşti"
luni, 9 aprilie 2007
Se spune că...
Dacă ar fi să ascultăm vocea poporului...multe vorbe de duh şi superstiţii o să ne fie dat să auzim. Unii se nasc sa le spună, alţii se nasc să le recepteze şi să le transmită mai departe iar restul se nasc să-şi ghideze acţiunile în funcţie de ele...Ultima categorie de oameni fac parte dintr-o lume telenovelistică şi constipată conceptual. Ţin să subliniez că este doar părerea mea de om care nu se încadrează în nici una dintre categoriile mai sus menţionate. Imposibil ziceţi voi? Ha! Ha! Ha! Asta face parte din ciclul "Persoanele de faţă se exclud". Adesea fac afirmaţii contradictorii dar să recunoaştem ca oamenii ca mine sunt indispensabili societăţii. Nu vreau să insist aici. Gândirea paradoxală şi pseudo-logico-paranormala pe care o posed e tot ce am. Sunt un privitor distant care analizează fenomene contemporane laice pentru că de partea spirituală are cine să se ocupe acum şi pururea şi-n vecii vecilor. Amin!
Stau şi meditez câteodată în bucătăria mea de 11 metri pătraţi, înadins poziţionată pe un scaun pe colţul mesei, îmbâcsindu-mi plămânii nesiliconaţi cu nicotină de 0.9 mg, gudron de 10 mg şi monoxid de carbon de 10 mg nu înainte de a lua o gură de aghiazmă...Şi ca să nu am timp să dau gândurilor mele ocazia să suprasolicite neuronii de aşa manieră încât să ajung să fac parte din prima categorie de oameni menţionată la început, intervine ceva. Ori începe să-mi răsune poşeta (aruncată pe jos în mod voit pentru a face în ciuda superstiţiei conform căreia rămâi falit la comiterea gestului) din cauza unuia/uneia care se plictiseşte la vreo 200 km depărtare, ori apare bunică-mea care pare mai afectată de şederea mea "neortodoxă" pe colţul mesei decât de a N-a ţigară aprinsă care poluează bucătăria şi treptat toată casa. Trecerea de la starea de meditaţie acută la soneria agresivă "hard-rockistă" a telefonului meu sau la vocea sugrumată a bunică-mii care e pe punctul de a face incantaţii şi descântece de frică să nu ramân nemăritată, e prea bruscă. Sătulă de toate astea si îmbătată de visurile mele de burlacă independentă şi puternică ies să iau o zgură de aer, căci locuiesc în "X oraş- mai mult praf decât oraş"(prietenii ştiu de ce). Când credeam că sunt finally alone with my thoughts, zgomotul papucilor unei vecine pe asfalt mă trezeşte. Cu un "Bună!" reuşeşte să-mi dea un restart iar cu un "Ce faci?" îmi dă ocazia să bălmăjesc un "Tocmai plecam". Bine'nţeles că şi de data asta vocea ei de 8 octave mi-o acoperă pe a mea printr-o invitaţie la o plimbare prin cel mai apropiat parc. Având o fire sociabilă, accept propunerea căci WTF? E duminică. Şi Creatorul s-a odihnit a 7-a zi...darmite noi că suntem fiinţe omeneşti (unele bipede, altele patrupede şi altele-mai rău-unipede-acest termen din vocabularul meu este peiorativ pentru că îi desemnează pe cei care trăiesc pe picior mare nowadays on our myoritic lands, manelarii, care din motive neânţelese de mine s-au aciuat mare parte exact în cartierul dar mai ales în blocul în care locuiesc eu)...Dar vai! Incredibil! Descopăr cu stupoare că mi-am uitat sursa de producere rapidă a serotoninei în casă. Nu am ţigările la mine! De data asta nu lenea e cea care mă împiedică să mă duc să-mi iau paiele nicotinate din casă ci o smucitură a vecinei care mă atenţionează că se spune că nu e bine să te întorci din drum. Accept ţigara oferită zâmbind compătimitor în timp ce ea admiră un bebeluş în cărucior şi îl scuipă de 3 ori să nu-l deoache, după care începe să turuie pe teme ce constituie punctul ei forte: ultima telenovelă aparută, prezicerile astrologice ale fiecărei zodii în parte, modă, muzică şi alte bazaconii. Mimez interesul şi mă amuz copios pe seama poziţiei astrelor în ziua respectivă: cuadratura Venus-Mercur-Jupiter-Pluto îmi este defavorabilă. Mă rugam la Dumnezeu să nu apară o pisică neagră căci îmi era de ajuns că era o zi de 13 şi nu vroiam să-i văd faţa lividă la vederea bietei feline. Începusem să număr în gând şi trecusem de multă vreme de 100...Disperarea de fată mare din ea şi visurile din copilărie la prinţul brunet cu ochii albaştri călare pe un cal neapărat alb o făceau să mă interogheze obositor dacă "s-a făcut fix". Picătura chinezească e minciună pe lângă torturile astea...Nu trece mult timp şi pot să exclam în gând "Saved by the bell!" pentru că soneria agresivă "hard-rockistă" se face auzită şi îi mulţumesc Divinităţii (tot în gând). Între noi fie vorba, am scăpat de multă vreme de efectele educării copilului prin metoda religioasă arhicunoscută de genul: "Ai grijă ce faci că Dumnezeu e peste tot şi te vede" aşa că mai încalc o poruncă din decalog (oare a câta pe ziua de azi?) şi o mint că trebuie să fiu undeva în scurt timp. Simulez puţină tristeţe căci mi-e foarte greu să-mi iau rămas bun de la toţi cei care fac parte din a 3-a categorie (şi anume cea telenovelistică) şi care ne încântă cu cel puţin una bucată şablon telenovelistic pe minut. Nu e mai bine să eviţi să fii într-o categorie anume? Ideal e să faci slalom printre ele şi diverse combinaţii dar aveţi grijă că se spune că "ce-i mult strică".
Stau şi meditez câteodată în bucătăria mea de 11 metri pătraţi, înadins poziţionată pe un scaun pe colţul mesei, îmbâcsindu-mi plămânii nesiliconaţi cu nicotină de 0.9 mg, gudron de 10 mg şi monoxid de carbon de 10 mg nu înainte de a lua o gură de aghiazmă...Şi ca să nu am timp să dau gândurilor mele ocazia să suprasolicite neuronii de aşa manieră încât să ajung să fac parte din prima categorie de oameni menţionată la început, intervine ceva. Ori începe să-mi răsune poşeta (aruncată pe jos în mod voit pentru a face în ciuda superstiţiei conform căreia rămâi falit la comiterea gestului) din cauza unuia/uneia care se plictiseşte la vreo 200 km depărtare, ori apare bunică-mea care pare mai afectată de şederea mea "neortodoxă" pe colţul mesei decât de a N-a ţigară aprinsă care poluează bucătăria şi treptat toată casa. Trecerea de la starea de meditaţie acută la soneria agresivă "hard-rockistă" a telefonului meu sau la vocea sugrumată a bunică-mii care e pe punctul de a face incantaţii şi descântece de frică să nu ramân nemăritată, e prea bruscă. Sătulă de toate astea si îmbătată de visurile mele de burlacă independentă şi puternică ies să iau o zgură de aer, căci locuiesc în "X oraş- mai mult praf decât oraş"(prietenii ştiu de ce). Când credeam că sunt finally alone with my thoughts, zgomotul papucilor unei vecine pe asfalt mă trezeşte. Cu un "Bună!" reuşeşte să-mi dea un restart iar cu un "Ce faci?" îmi dă ocazia să bălmăjesc un "Tocmai plecam". Bine'nţeles că şi de data asta vocea ei de 8 octave mi-o acoperă pe a mea printr-o invitaţie la o plimbare prin cel mai apropiat parc. Având o fire sociabilă, accept propunerea căci WTF? E duminică. Şi Creatorul s-a odihnit a 7-a zi...darmite noi că suntem fiinţe omeneşti (unele bipede, altele patrupede şi altele-mai rău-unipede-acest termen din vocabularul meu este peiorativ pentru că îi desemnează pe cei care trăiesc pe picior mare nowadays on our myoritic lands, manelarii, care din motive neânţelese de mine s-au aciuat mare parte exact în cartierul dar mai ales în blocul în care locuiesc eu)...Dar vai! Incredibil! Descopăr cu stupoare că mi-am uitat sursa de producere rapidă a serotoninei în casă. Nu am ţigările la mine! De data asta nu lenea e cea care mă împiedică să mă duc să-mi iau paiele nicotinate din casă ci o smucitură a vecinei care mă atenţionează că se spune că nu e bine să te întorci din drum. Accept ţigara oferită zâmbind compătimitor în timp ce ea admiră un bebeluş în cărucior şi îl scuipă de 3 ori să nu-l deoache, după care începe să turuie pe teme ce constituie punctul ei forte: ultima telenovelă aparută, prezicerile astrologice ale fiecărei zodii în parte, modă, muzică şi alte bazaconii. Mimez interesul şi mă amuz copios pe seama poziţiei astrelor în ziua respectivă: cuadratura Venus-Mercur-Jupiter-Pluto îmi este defavorabilă. Mă rugam la Dumnezeu să nu apară o pisică neagră căci îmi era de ajuns că era o zi de 13 şi nu vroiam să-i văd faţa lividă la vederea bietei feline. Începusem să număr în gând şi trecusem de multă vreme de 100...Disperarea de fată mare din ea şi visurile din copilărie la prinţul brunet cu ochii albaştri călare pe un cal neapărat alb o făceau să mă interogheze obositor dacă "s-a făcut fix". Picătura chinezească e minciună pe lângă torturile astea...Nu trece mult timp şi pot să exclam în gând "Saved by the bell!" pentru că soneria agresivă "hard-rockistă" se face auzită şi îi mulţumesc Divinităţii (tot în gând). Între noi fie vorba, am scăpat de multă vreme de efectele educării copilului prin metoda religioasă arhicunoscută de genul: "Ai grijă ce faci că Dumnezeu e peste tot şi te vede" aşa că mai încalc o poruncă din decalog (oare a câta pe ziua de azi?) şi o mint că trebuie să fiu undeva în scurt timp. Simulez puţină tristeţe căci mi-e foarte greu să-mi iau rămas bun de la toţi cei care fac parte din a 3-a categorie (şi anume cea telenovelistică) şi care ne încântă cu cel puţin una bucată şablon telenovelistic pe minut. Nu e mai bine să eviţi să fii într-o categorie anume? Ideal e să faci slalom printre ele şi diverse combinaţii dar aveţi grijă că se spune că "ce-i mult strică".
