Poveste...


Când eram prin facultate, nici prin gând nu îmi trecea
Că acolo pe culoare m-aștepta iubirea mea!
Se întampla la malul mării cam prin anii 2000
Eram tineri, eram proaspeți, eram numai doi copii.
Și mă credeți sau nu prea, însă treaba stă așa –
Nu eram noi din Constanța, ca eram din alt oraș
Nu o să ghiciți vreodată – amândoi din Călărași!
Pe atunci n-aveam pereche sau cu alții noi ieșeam
Iar la cursuri totdeauna politicos ne salutam.
Cu salutul am rămas până ce am absolvit…
Și cu diploma-n spinare peste ani ne-am re-ntâlnit!
Angajați și mai maturi, fără nu știu ce figuri!
Era mare adunare chiar la noi în orășel,
Un simpozion la care l-am văzut din nou pe EL!
Multe replici n-am schimbat…a fost chiar neașteptat!
Însă n-am ratat momentul și-am făcut schimbul normal,
De mobile și adrese și a fost fenomenal!
Am fost buni amici o vreme până ce am realizat,
Dup-un an sau și mai bine că amorul ne-a luat!
Dar ne-a luat atât de tare încât la aniversare
După înc-un anișor...i-a spus maică-sii ”Mă-nsor!”
Iar apoi mi-a cumpărat un inel cu piatră mica
Și ne-am logodit frumos să n-aibă lumea ce să zică!
Iunie nu vii odata? Vreau să fie vară-ndată!
Paisprezece zero șase chiar în anul următor,
Să sperăm că Doamne Doamne ne vine în ajutor!
Sper că v-a plăcut povestea,
Și că nu v-am plictisit
Îmi cer scuze de pe-acuma de nu-s poet iscusit.

Asteptand feedback de la Dumnezeu....

2012 a fost de departe cel mai urat an al meu din cei 30 de ani de viata. Vad pagina goala si realizez ca asa as vrea sa fiu la creier de goala caci la suflet sunt deja. Nu stiam cand sau cum voi scrie aceasta postare. Oricum cert este ca ma simt lipsita de vlaga, amortita, robotizata si pe parcursul istorisirii voi avea mai multe insusiri negative. Credeam ca am o comunicare buna cu Dumnezeu insa El mi-a demonstrat ce inseamna o mare pierdere fara preaviz. De fapt legatura intre mine si Cel de Sus s-a rupt pentru ca ea, saraca nu isi terminase treburile pe aici, nu pentru ca nu m-a intrebat Seful: "Mai ai nevoie de mama ta?"...inainte sa o ia ca si cum nu ar fi fost, ca si cum nu ar fi facut numai bine imprejurul ei, ca si cum nu merita sa mai vada un rasarit de soare....Da, a luat-o noaptea ca un talhar si eram chiar acolo, neputincioasa, ca un copil vinovat de ceva ce au facut colegii de clasa, pedepsit de invatatoare sa stea la coltul de rusine! In ce sau in cine sa mai cred eu acum? Feedback nu am primit sau cel putin nu de la El, eu cred cu tarie ca de la MAMA, care continua sa se sacrifice si acum dupa trecerea dincolo cum facea odinioara cand respiram acelasi aer si eram 4, eram o familie...ea era liantul nostru si imi placea sa ma duc la ea pentru ca avea solutie la orice problema. In teorie toti stim asta insa ea chiar rezolva cu agilitate orice. Era o luptatoare, un suflet cald, o femeie plina de viata. Nu trecea neobservata. Desi am folosit expresii obisnuite, ele inseamna mult mai mult. Nu vreau ca cineva sa lase un comentariu la postarea mea pentru ca ea a constituit doar un motiv sa plang, sa ma descarc cumva pentru ca se umpluse cupa suferintei...

Prima postare pe 2011

Scriu de la munca. Liniste...mai am 40 de minute si termin programul. Ma gandesc departe, la concediu...la 1 mai petrecut la Golden Sands - Bulgaria. Visez in timp ce scriu sau scriu in timp ce visez. Totuna. Ma mai gandesc si la statiunea montana Sinaia...urmeaza sa-mi petrec sarbatorile pascale acolo...pe urma actiune la serviciu - alta plecare si vizite la manastiri, muzee...si la mult timp distanta: evenimentul ce-mi va schimba viata radical...casatoria! Sunt atatea ganduri care ma invadeaza si ma fac fericita. Visez la rochii glamour, la invitati veseli, petrecere, emotii...mai e un an, un an, o luna si 22 de zile pana la marele eveniment! Radiez lumina in jur numai la gandul ca voi straluci mai ceva ca o stea din pricina sentimentelor pozitive adunate ce se transforma intr-o stare euforica si expansiva fara margini. Poate voi mai scrie, poate nu voi mai scrie curand...Toate bune!

Long time no write...

Blogul cel cu du-te-ncolo cred ca ar fi fost mai corect zis. Nu vreau sa ma citeasca lumea! Bazaconiile scrise aici cand si cand sunt pentru umplerea timpului liber. Nu vreau sa traiesc din scris (as muri de foame in mod clar) si nu vreau sa fiu populara. De idei nu duc lipsa dar prefer sa le expun oral cunoscutilor opiniile mele. Cei ce ma cunosc stiu ca duc o viata linistita dar nu lipsita de probleme mai mari sau mai mici. Azi ma framanta una singura...n-am primit nici in ziua de azi transa a doua de bani (parca as vorbi de un milion de euro :)) ) de la o asa-zisa mare si serioasa editura cu care am colaborat. Prin 2008 am tradus o carte din engleza in romana. Toate bune. Oare? Not really. Ma gandesc sa mai strang putin cureaua si sa-i dau in judecata sau sa ma duc pe la sediul lor in Bucuresti ca un recuperator si sa-mi insusesc un laptop sau ce imi mai trebuie mie de acolo.Muhahahaha! Cu vorba dulce n-am reusit nimic adica cu mail-uri insistente si pline de vaiete n-am reusit. Am vorbit respectuos de fiecare data, am mai folosit si amenintari mascate de bune-intentii. Pur si simplu am obosit sa-mi mai cer drepturile. I need a lawyer! Da, am nevoie de un avocat sa ceara drepturile mele in locul meu. Poate el o va face mai bine! Asa ar trebui teoretic. Va pup pe portofele...poate voi le aveti mai pline. Bye!

Despre NIMIC in toate felurile

Stiu ca nu am mai postat NIMIC de mult timp...Nu am intentionat sa fac un jurnal din acest blog, as fi avut ce scrie probabil. In fiecare zi imi place ceva, ma dezgusta altceva sau mi-e foarte indiferent...
Nu ma omor dupa negatii...sunt o persoana cu gandire pozitiva, o optimista incurabila, as adauga. Negatiile totusi sunt necesare, in primul rand pentru a asigura oamenii ca e totul ok. Spre exemplu: "S-a intamplat ceva?", un posibil raspuns ar fi "Nu" sau altul "NIMIC". Astazi oricum scriu despre NIMIC sau NIMICuri, asa ca sa treaca timpul mai repede. Cineva sa numere de cate ori am folosit cuvantul NIMIC in postare. Urmeaza sa scriu multe propozitii sau fraze continand acest cuvant, unele dintre ele fara nicio legatura intre ele. Asa...NIMIC nu m-ar revigora mai mult decat o cafea buna. "NIMIC in viata nu e intamplator" (paradoxal, nici nu cred in destin dar am vrut sa apara cuvantul din nou si altceva nu mi-a venit in minte). Nu face NIMIC!...NIMIC nou sub soare!...NIMIC fara D-zeu!...NIMIC nu se pierde- totul se transforma...Totul sau NIMIC!...Cutare (lucru/om) nu e bun de NIMIC! Nu am NIMIC cu tine (dar sper sa nu te mai vad niciodata :)) ) Esti un NIMIC! Cred ca ma las pagubasa, e foarte mult de scris. Vezi cum si NIMIC iti poate ocupa timpul? Sa ma intrebe cineva acum: "Ce faci?" Eu:"NIMIC"...Gata! Nu mai zic NIMIC.

De unde incepe prostia?

Cat de sublim pentru urechile mele este citatul acela celebru cu infinitul si prostia! Nu toti credem in infinit...Ce pacat! In schimb toata lumea a crezut in prostie macar o data in viata. Am meditat pe tema prostiei in somnul meu de dupa-masa si m-am odihnit profund gandindu-ma ca nu-s supusa ridicolului in fiecare zi cum sunt altii (refuz sa dau nume dar rad copios as I write...) Si totusi...Interviul acela cu Adi Despot vorbeste de la sine!
No further comments...

Plictiseala mare coane!

Sunt (numele) acum ma stii bine...cand ma vezi pe strada pune cainii pe mine! Nu incerc sa reproduc sau parafrazez nici o trupa din ghetto...nu e stilul meu de viata...a fost odata poate. Mi-am propus sa te plictisesc cititorule...nu e o treaba tocmai grea. Dar si plictisirea publicului e o arta cred...Ce fac eu aici totusi? Nici n-am folosit diacriticele...Nu-mi cer scuze pentru asta. Aveam emotii la primul articol. L-am facut ca la carte. Ce prostie! Oricum n-am multi vizitatori,deci, e un fel de jurnal mai mult...am auzit ca unii fac bani din asta. Bravo lor! I'm not that type! Apropo de plictiseala...daca eu ma plictisesc de ce sa nu se plictiseasca toata lumea? Sa moara si capra vecinului! Aceasta scriere n-o sa aiba nici o forta narativa. N-o sa fie bine inchegata cu conexiuni clare intre fraze. O sa apara prima pe blog. Daca pana aici n-are nici o noima treceti la urmatoarele. Ultima e cea dintai. Eh! Nu intotdeauna...La mine asa a fost de cele mai multe ori. In ultima vacanta m-am simtit ca in cea dintai. Am dat o fuga pana la malul marii, mi-am vazut prietenii, mi-am scaldat picioarele in mare, am dansat, I had the time of my life cu alte cuvinte. Am avut ocazia sa-mi utilizez toate talentele, in special alea pentru foreign languages...Am realizat si eu ca cele doua telenovele pe care le-am vazut cand eram mai mica...mult mai mica....si cursurile de limba spaniola de la TV m-au ajutat din plin. Cine stie cunoaste! Asa se face ca am primit o invitatie la Bilbao! :D Nu stiu cand am s-o onorez. Imi doresc sa vad cat mai multe tari si vorba povestilor multor autori:"daca oi gasi mai bine decat aici nu ma mai intorc" Din cata latina mai stiu pot sa zic urmatoarele:"Patria est ubicunque est bene" Sunt mai multe variante dar mie asta mi-a venit acum. Am patimit o vara intreaga cu limba lui Cicero...Am facut meditatii (nu de nebuna sau din sete de cultura)...Sa fac inventarul...Latina...la ce imi foloseste oare? limba materna, engleza, italiana, spaniola si franceza...ultimile doua la nivel mediu...Merge! nu l-am ajuns pe Tariceanu...cred...??? In fine...Gazda mea din anul I de facultate era de parere ca astia poligloti au mai multe creiere...cate unul pentru fiecare limba....eu zic ca mai bine unul si maaaare decat mai multe si mici...:)) Dupa ce mor o sa-mi donez creierul in scopuri nobile...Vreau sa scormoneasca niste rezidenti amarati prin el...sper sa-mi trimita un mail pe lumea cealalta sa imi spuna exact capacitatea si dimensiunile creierului meu. Oricum am inceput sa le combin. Cand vorbeam in spaniola mai aparea fortuit cate un cuvant in italiana. Se intampla...Gogu, papagalul meu, stie aproximativ zece cuvinte...le combina si el destul de mult. Apropo! Stiu un banc bun despre un papagal...n-o sa-l zic acum. Nu, nu e nevoie sa ma cenzurez! Nu e vorba de asta dar nu mai am timp sa stau sa scriu acum. Poate data viitoare. Oricum e nou aparut. Nu e clasic si arhicunoscut. O sa inchei acum cu: "Lectia s-a terminat! Buna ziua!"(deformare profesionala...ce sa-i faci?)