Poveste...


Când eram prin facultate, nici prin gând nu îmi trecea
Că acolo pe culoare m-aștepta iubirea mea!
Se întampla la malul mării cam prin anii 2000
Eram tineri, eram proaspeți, eram numai doi copii.
Și mă credeți sau nu prea, însă treaba stă așa –
Nu eram noi din Constanța, ca eram din alt oraș
Nu o să ghiciți vreodată – amândoi din Călărași!
Pe atunci n-aveam pereche sau cu alții noi ieșeam
Iar la cursuri totdeauna politicos ne salutam.
Cu salutul am rămas până ce am absolvit…
Și cu diploma-n spinare peste ani ne-am re-ntâlnit!
Angajați și mai maturi, fără nu știu ce figuri!
Era mare adunare chiar la noi în orășel,
Un simpozion la care l-am văzut din nou pe EL!
Multe replici n-am schimbat…a fost chiar neașteptat!
Însă n-am ratat momentul și-am făcut schimbul normal,
De mobile și adrese și a fost fenomenal!
Am fost buni amici o vreme până ce am realizat,
Dup-un an sau și mai bine că amorul ne-a luat!
Dar ne-a luat atât de tare încât la aniversare
După înc-un anișor...i-a spus maică-sii ”Mă-nsor!”
Iar apoi mi-a cumpărat un inel cu piatră mica
Și ne-am logodit frumos să n-aibă lumea ce să zică!
Iunie nu vii odata? Vreau să fie vară-ndată!
Paisprezece zero șase chiar în anul următor,
Să sperăm că Doamne Doamne ne vine în ajutor!
Sper că v-a plăcut povestea,
Și că nu v-am plictisit
Îmi cer scuze de pe-acuma de nu-s poet iscusit.