Asteptand feedback de la Dumnezeu....

2012 a fost de departe cel mai urat an al meu din cei 30 de ani de viata. Vad pagina goala si realizez ca asa as vrea sa fiu la creier de goala caci la suflet sunt deja. Nu stiam cand sau cum voi scrie aceasta postare. Oricum cert este ca ma simt lipsita de vlaga, amortita, robotizata si pe parcursul istorisirii voi avea mai multe insusiri negative. Credeam ca am o comunicare buna cu Dumnezeu insa El mi-a demonstrat ce inseamna o mare pierdere fara preaviz. De fapt legatura intre mine si Cel de Sus s-a rupt pentru ca ea, saraca nu isi terminase treburile pe aici, nu pentru ca nu m-a intrebat Seful: "Mai ai nevoie de mama ta?"...inainte sa o ia ca si cum nu ar fi fost, ca si cum nu ar fi facut numai bine imprejurul ei, ca si cum nu merita sa mai vada un rasarit de soare....Da, a luat-o noaptea ca un talhar si eram chiar acolo, neputincioasa, ca un copil vinovat de ceva ce au facut colegii de clasa, pedepsit de invatatoare sa stea la coltul de rusine! In ce sau in cine sa mai cred eu acum? Feedback nu am primit sau cel putin nu de la El, eu cred cu tarie ca de la MAMA, care continua sa se sacrifice si acum dupa trecerea dincolo cum facea odinioara cand respiram acelasi aer si eram 4, eram o familie...ea era liantul nostru si imi placea sa ma duc la ea pentru ca avea solutie la orice problema. In teorie toti stim asta insa ea chiar rezolva cu agilitate orice. Era o luptatoare, un suflet cald, o femeie plina de viata. Nu trecea neobservata. Desi am folosit expresii obisnuite, ele inseamna mult mai mult. Nu vreau ca cineva sa lase un comentariu la postarea mea pentru ca ea a constituit doar un motiv sa plang, sa ma descarc cumva pentru ca se umpluse cupa suferintei...